Detalii
Zamosita (Hibiscus trionum; Hibiscus ternatus)
In scop terapeutic se foloseste partea aeriana a plantei, recoltata in perioada de inflorire.
Compozitie
Partea aeriana a plantei contine uleiuri volatile, principii active: arabinoza, ramnoza, flavonoide, mucilagii, cauciuc, saruri minerale.
Actiune
Fitoterapia cu zamosita are actiune emolienta si diuretica.
Indicatii terapeutice
Preparatele pe baza de zamosita sunt recomandate in caz de afectiuni digestive, in special cele ale stomacului, afectiuni urinare, calculi renali, cistite, litiaza renala, pielite, boli reumatismale.
In uz extern: abcese, entorse, pitiariazis simplex capitis, eczema, furuncule, matreata (sub forma de comprese sau spalaturi cu decoct ).
Administrare: infuzie, decoct, tinctura.
Intrebuintari medicinale
Preparatele pe baza de zamosita au proprietati depurative, laxative, diuretice, antiinfectioase si antiinflamatoare. Cel mai cunoscut preparat -ceaiul de zamosita- este recomandat in boli ale rinichilor si ale cailor urinare (mai ales pentru combaterea depunerilor, pietrelor), in afectiuni reumatice, cistite, abcese. Zamosita mai este recomandata si in tratarea ulcerelor si a iritatiilor stomacale si intestinale.
Modul de administrare
Uz intern: ceai din 5-6 grame de planta la 250ml de apa clocotita, se infuzeaza 10 minute, se pot bea 3 ceaiuri pe zi;
Uz extern: cataplasme.
Alte denumiri: macul ciorii, branca, buruiana-ce-se-intoarna-dupa-soare, bamie-besicoasa, bomba besicoasa, bomba de camp, cavan, ciulina, ciucubertica marunta, floarea ursului, lubeniciora, macul cioarei, nalba mare, zamosita besicoasa.