Detalii
Ghintura radacina (Gentiana lutea)
Actiune: stimuleaza intens secretiile salivare si gastrice; stimuleaza secretiile biliare si ajuta la eliminarea bilei in intestin; antihelmintica, febrifuga.
Utilizare: in mod traditional, in gastrite hipoacide, tulburari digestive, anorexie, diskinezie biliara, colecistite, stari febrile; in combaterea parazitilor intestinali.
Printre beneficiile aduse de ghintura galbena se numara tonifierea ficatului si a sistemului digestiv, stimularea apetitului, remediu antifebril si combaterea viermilor intestinali. Datorita principalelor sale componente - gentinopirinele, gentimarinele, amargentinele, taninele, gentianinele, lipidele si substantele minerale - planta este indicata in tratarea dischineziilor biliare, pentru stimularea secretiei glandelor salivare, a cresterii cantitatii de secretii gastrice, precum si a rezistentei generale a corpului.
Stimuland celulele digestive glandulare, ghintura are un efect bacteriostatic (ucide bacteriile), antilemintic, coleretic (stimuleaza secretia bilei), colagog (stimuleaza evacuarea bilei) si accelereaza intregul tranzit intestinal.
Planta are, de asemenea, un rol important in stimularea sistemului imunitar, favorizand cresterea numarului de leucocite si a celulelor rosii.
In tratarea diabetului, a viermilor si parazitilor intestinali, a afectiunilor inflamatorii ale pancreasului, este recomandata tinctura. In caz de probleme gastrice sau hepatice, tinctura se dilueaza cu apa.
Radacina are efect tonic asupra ficatului, fiind utilizata cu succes in diferite boli ale acestuia, datorita faptului ca ii stimuleaza functiile si ajuta la regenerarea celulelor sale. De asemenea, planta blocheaza dezvoltarea virusurilor care afecteaza acest organ. In acest caz, ghintura galbena poate fi folosita si sub forma de pulbere, din care se ia cate o jumatate de lingurita de trei-patru ori pe zi, in tratamente care dureaza de la sase pana la 12 saptamani.
Pentru ca actioneaza impotriva bacteriilor gram pozitive si a ciupercilor, infuzia de ghintura poate fi folosita si extern, ca dezinfectant si ca anestezic usor pentru rani sau ulceratii.
Planta poate fi utilizata si pentru a scapa de acnee, deoarece asigura, intern, detoxificarea organismului, iar extern omoara eventualele bacterii care afecteaza pielea. Pentru aceasta, ghintura se foloseste atat intern (sub forma de decoct, cate o cana de trei-patru ori pe zi), cat si extern (zonele afectate se curata cu decoct).
Tinctura de ghintura galbena mai poate trata indigestia si hiperaciditatea gastrica, avand puterea de a elimina senzatiile neplacute din stomac si greturile dinainte si de dupa masa. Se va administra o lingurita, diluata cu putina apa, cu 10-15 minute inainte de fiecare masa. De asemenea, lipsa poftei de mancare la copii se poate trata adaugand 10-15 picaturi de tinctura de ghintura intr-o lingurita cu miere. Preparatul acesta se da copilului cu aproximativ un sfert de ora inainte de mese.
Ghintura galbena este indicata si in tratarea hipotiroidiei, ca adjuvant. In acest caz se administreaza cate o lingurita cu tinctura de patru ori pe zi, timp de trei luni, cu pauze de 15-30 de zile. Planta are un puternic efect stimulant asupra metabolismului, normalizand actiunea hormonilor tiroidieni.
In caz de balonare, dispepsie sau constipatie se ia cate un sfert de pahar cu macerat de ghintura de cate trei-patru ori pe zi, cu un sfert de ora inaintea meselor. Remediul se tine cel putin o luna.
Mod de administrare/preparare:
• Decoctul se obtine din o lingurita cu planta taiata marunt care se fierbe intr-o cana mare cu apa timp de un sfert de ora.
• Tinctura si maceratul se obtin din 20 g de radacina, tinuta timp de opt zile in 100 g de alcool de 70 de grade.
• Siropul sau concentratul de ghintura galbena (bun impotriva febrei, dar si a inflamatiilor care apar in gat) se prepara din 10 g radacina, lasate in 150 ml de apa fierbinte timp de jumatate de ora. Lichidul se strecoara si se adauga 230 g de zahar, dupa care se da din nou la fiert, pana se omogenizeaza.
• Cataplasmele se prepara din radacina uscata, macinata sub forma de pudra, peste care se adauga, treptat, amestecand, apa fierbinte. Cand se obtine o pasta, aceasta se pune pe bucati de tifon, care se aplica peste zonele afectate si se tin timp de una-trei ore.